Satul Călineşti din judeţul Suceava se pregătea de nuntă acum 10 zile, când a fost lovit de o viitură care a luat cu ea trei oameni şi câteva case. O săptămână mai târziu, pe uliţa bisericii răsună cântece de nuntă pentru cei vii, dar şi pentru cei morţi. Sătenii încearcă să se împace cu apa care le-a schimbat viaţa.
Lucian Antonovici, un inginer silvic de 26 de ani, s-a dus lunea trecută la preot să se spovedească, apoi şi-a anunţat părinţii că s-a hotărât: la toamnă se însoară. În timpul ăsta, pregătirile erau în toi pentru altă nuntă: Narcisa Daşchievici, o fată măruntă de 20 de ani, urma să se mărite cu un băiat din Dărmăneşti. Bucătăreasa satului făcea prăjituri pentru nuntă când a început să plouă. În câteva ore, bătrâna era luată de apă împreună cu soţul ei, cu animalele din curte şi jumătate din casă. În drum, viitura l-a prins şi pe inginerul silvic, i-a rostogolit maşina în câmp, apoi l-a tras în torent. După ce s-au retras apele, cu toţii au fost găsiţi morţi. Bucătăreasa a ajuns până la intrarea în satul vecin. Pe băiat l-au căutat sute de oameni timp de cinci zile. L-au găsit abia sâmbătă.
„Când termină ei înmormântarea, începem noi nunta”
Duminică după-amiază, în faţa bisericii e o căruţă cu felinare negre la colţuri, în care e aşezat un sicriu acoperit cu coroane de flori. În jurul ei, vreo 200 de oameni se pregătesc să urce spre cimitir. În frunte e o fată care duce portretul decedatului, un tânăr la costum, tuns soldăţeşte, cu faţa ovală, privirea drept înainte. Urmează tineri cu banderole tricolore, bărbaţi în uniforme verzi, cu puşti pe umăr, şi o fanfară cu trompete şi tobe, care cântă tânguit, cu alaiul după ea. În cimitirul din vârful dealului sunt deja zeci de bătrâne, strânse în jurul gropii. Lângă e un morman de pământ maroniu şi lipicios, cu o lopată înfiptă-n el.


În vale, nuntaşii aşteaptă la casa miresei să se elibereze biserica şi să vină primarul de la înmormântare, să le facă cununia civilă. Mireasa stă lângă fântână. În drum, copiii aleargă printre picioarele bărbaţilor, care discută zâmbitori, îmbrăcaţi în cămăşi colorate, cu batiste albe în buzunar. Se opresc din râs când aud nouă focuri de armă trase de colegii inginerului silvic. „Când termină ei înmormântarea, începem noi nunta. Cum să ne simţim dacă noi aici pregăteam astea şi pe drum trecea înmormântarea bătrânilor, iar acum l-au găsit pe băiatul ăsta?!”, ne spunea mireasa cu o zi înainte. Dimineaţa, lăutarii cântau hore de nuntă pentru tânărul care a murit necăsătorit. După-amiaza, alţi lăutari cântă aceleaşi cântece pentru proaspeţii însurăţei. Biserica e la fel pentru toţi, albă.




