Vlad Ursulean

Amelia stă pe scaun cu picioarele desfăcute, ca băieții de cartier.  Privește în jos, își mușcă buzele, își ascunde palmele în mânecile hanoracului negru și le prinde între genunchi. Apoi se aruncă-n viitor.

În viitor, puștani de 15 ani o să se conecteze wireless la mașina ta și o să-ți taie frânele. Copiii tăi o să aibă personalitatea dictată de algoritmii Google, care înregistrează deja tot ce faci pe net și îți livrează ce crede el că-i bine. Creierul tău o să fie un mozaic de mărci înregistrate.

Libertatea ta e în pericol, dar nu libertatea aia obosită despre care urlă câte un cretinel pe la televizor. Viața se împletește cu Internetul, iar libertatea Internetului se joacă acum. Ce au fost anii ’60 pentru drepturile civile sunt anii ăștia pentru drepturile digitale. Jos copyright-ul, sus anonimitatea!

Amelia vorbește despre asta într-o engleză așa limpede că îmi dă tot timpul senzația că scoate frazele dintr-o fântână. Aud până și ecoul, dar asta doar pentru că suntem într-un apartament mare și gol de pe la Unirii. Într-o cameră e o măsuță cu laptopuri îngrămădite și în jurul ei hackeri care beau bere la pet, se căznesc se spargă un server și discută despre soarta lumii.

Băieții ăștia, programatori cinci zile pe săptămână și h4x0ri celelalte două, aveau un amic couchsurfer prin Regie. Acum vreo două săptămâni, în camera lui de cămin a nimerit o suedeză care voia să-nvețe româna. Găsise pe net colecția Povestiri științifo-fantastice, o revistă românească de prin anii ’60, și voia s-o citească. Traduceri nu sunt, așa că a ajuns în București.

Tipa e Amelia Andersdotter, europarlamentar din partea Partidului Piraților din Suedia. Cel mai tânăr europarlamentar, de fapt. Când a aflat că a primit mandatul avea 22 de ani. Până nu demult afișa o freză punk parcă scoasă din Mad Max și clasica privire de Fuck You. Într-un interviu pentru The Telegraph se strâmba, scotea limba, i-a zis englezului că pune întrebări stupide (ceea ce era adevărat), apoi i-a dat la ficați cu argumente tari pentru piraterie digitală. Nu e tocmai europarlamentarul tipic.

Sunt multe personaje pitorești prin Parlamentul European, iar România a contribuit din plin la asta – am trimis o pițipoancă, un cioban, un descreierat și-un corupt jegos, printre alții. Dar Amelia nu e acolo printr-o anomalie a democrației reprezentative, ci e tocmai dovada că ea poate funcționa.

Ciocnirea dintre politică și generația digitală m-a fascinat de mult, așa că în seara în care am nimerit cu o europarlamentară într-un bârlog de hackeri i-am pus toate întrebările stupide și am aflat povestea ei în corabia piraților europeni. « Citește tot articolul! «