Vlad Ursulean

Ion Dumitrescu arata ce poti sa faci cu un radio rusesc din anii ‘70. “Live radio manipulation.” Mult zgomot. Atelierul sunetului #5 la Institutul Francez, pe 8 februarie.

»Peste 100 de tineri au transformat un metrou într-o sală de lectură pe șine.

Marți seara, cine a urcat într-un metrou pe traseul Dristor-Unirii a avut șocul să constate că trei sferturi dintre călători citesc. Nu ziare de scandal sau reviste de modă, ci cărți. Un blogger povestește că, surpins de o așa scenă bizară, un călător l-a întrebat: “Mă scuzi, ce se întâmplă? Faceti o revoluție cu ajutorul cărților?”

Revoluția cărților se numește “Lecturi Urbane”. A fost plănuită pe civika.ro, un site de inițiative sociale, care a strâns din tot Internetul peste o sută de tineri dornici să promoveze cititul într-un mijloc de transport în comun.

Marți seara, la ora 19.00, grupulețe de fete îmbrăcate cochet și băieți cu ghiozdane-n spate se strâng pe peronul de la Unirii 1. Majoritatea au cărți în mână, unii se apucă deja să citească. O fată cu o bonetă în dungi scrie un mesaj pe coperta interioară a unei cărți – călătorii sunt rugați să le ofere mai departe după ce le termină. Întăririle sunt aduse în sacoșe de rafie: volume donate de edituri, ziare și oameni la punctul de colectare de la British Council. Sunt două grupuri: cei care împart cărți oamenilor și cei care stau și citesc preț de-o tură pe Magistrala 3. Cu toții se răspândesc de-a lungul peronului și, la un semnal, invadează un metrou. Read more »

» Lenin a revenit, pentru aniversarea lui Ceausescu, pe soclul din fata Casei Scinteii, de unde a fost dat jos in martie 1990. Noul Lenin are doar trei metri si e glazurat cu ciocolata si bomboane Cip.

» Statuia artistei Ioana Ciocan e un protest de o zi impotriva ascunderii istoriei sub pres. Ciocan vrea sa faca un muzeu de arta a comunismului, care sa adune toate statuile cazute din gratie dupa Revolutie.

Pe 3 martie 1990, macaragiul Gheorghe Gavrilescu a venit din proprie initiativa cu utilajul in Piata Scinteii si a dat jos de pe soclu statuia de 7 metri din bronz a lui Vladimir Ilici Lenin. In locul ei a aterizat, zece ani mai tarziu, monumentul “Intersectie cu Europa”, adica un con de metal cu doua antene. Ieri, in locul “Intersectiei cu Europa” a aparut un nou Lenin, roz bonbon, mult mai putin impunator, dar la fel de incruntat precum cel vechi.

Statuia e facuta din polistiren acoperit cu alimente. Nu poate fi mancata, ca alta lucrare a Ioanei Ciocan, cel mult rontaita. Ingredientele sunt simbolice: “Din arpacas se face coliva, cu orez umplem sarmalele, bomboanele Cip sunt dulciurile copilariei comuniste, ale mele, cel putin, iar ciocolata ne place tuturor”, spune Ciocan. “Le-am ales pentru ca sunt perisabile.”

“Sa dispara criminalul din mintea romanilor!”
Un mos cu pardesiu negru si cusma de blana se invarte de colo-colo prin grupul adunat sa vada dezvelirea statuii si mormaie nemultumit. Arata ca un nostalgic comunist care protesteaza impotriva profanarii lui Lenin, dar insignele cu Corneliu Zelea Codreanu si Regele Mihai il dau de gol: se recomanda precum presedintele partidului regalist si striga, imediat ce ii apare un reportofon in barba: “Au bagat in pamant 20 de milioane de oameni criminalul Stalin si banditul asta de Lenin! Pe 10 mai la noi la miting nu veniti sa filmati, dar la criminalul asta va strangeti! Tineretul a luptat in transeele Revolutiei ca acest criminal sa dispara din mintea romanilor!”. Read more »

» Pavel Turcu, paznic la un supermarket din Ungheni, a devenit celebru dupa ce piesa pe care a inscris-o la Eurovision a starnit un manifest cultural al bloggerilor din Republica Moldova.
» Piesa “Imn Eurovision”, inscrisa la preselectia competitiei din R. Moldova, a devenit hit pe youtube si cel mai discutat, injurat si ridicat in slavi subiect de pe site-urile moldovenesti.

“E o rusine! ne face tara de ras! nu e posibil ca un asemenea cantec sa ne reprezinte!” Asa suna multe dintre reactiile la “Imn Eurovision”, o combinatie de muzica lautareasca si techno, pe versuri de genul “Ce lumini! Ce feierie! Cantece si bucurie/ Europa se aduna la un gand si-o voie buna”.

“Sa inteleg eu ca in autobuzele interurbane se canta Franz Schubert?”, raspunde regizorul Viorel Mardare intr-o emisiune de la postul moldovenesc Jurnal TV. Mardare e unul dintre zecile de bloggeri, intelectuali, profesori universitari sau jurnalisti care l-au transformat pe paznicul-lautar din Ungheni intr-un subiect mai fierbinte decat Vladimir Voronin: peste 80.000 de oameni l-au vazut pe youtube, toate blogurile scriu despre el, se planuiesc flashmob-uri, se fac filmulete de sustinere si glume in stilul celor despre Chuck Norris: “Pana la Pavel Turcu, putini stiau unde se afla Republica Moldova. Acum toti invata la geografie ca Europa e continentul unde este situat Ungheniul”. Read more »

»Pe 21 decembrie s-a refacut simbolic baricada ridicata de revolutionari in urma cu 20 de ani in fata Hotelului Intercontinental. Sute de oameni au stat o ora la -10 grade Celsius sa vada imagini de atunci si sa asculte numele celor 49 de oameni care au murit “mpuscati sau calcati de tancuri.

La ora 21.00, Hotelul Intercontinental e luminat in rosu si in dreptul lui sunt parcate doua camioane. Unul este o scena, altul e suport pentru un ecran imens pe care se vede o mare de oameni cantand “Desteapta-te, romane!”, filmati acum 20 de ani de Paul Cozighian, care a organizat comemorarea. Cei care s-au adunat acum nu canta. Privesc, mascati de glugi si fulare, si se misca doar cat sa nu inghete. Multi merg, la fiecare zece minute, sa se incalzeasca in Pasajul Universitatii, trecand pe langa cinci jandarmi care stau zgribuliti la marginea trotuarului si dezbat dac-a fost mai bine inainte.

“Copiii nostri vor fi liberi!”
Jos, in pasaj, e un brad impodobit cu panglici albe, cu numele celor cazuti la Revolutie. In jurul bradului-altar sunt ecrane si panouri cu scene de la Revolutie. Tinerii se opresc cate cinci minute, intrigati. Revolutionarii se cunosc dupa insigne, dupa gecile de piele uitate pe trupul imbatranit si dupa lacrimile din ochi. Privesc cu totii ingandurati si intorc capul speriati cand cineva “si freaca energic palmele, cu un zgomot ca de Kalashnikov. In urma lor ramane un caiet studentesc pe jumatate umplut cu amintiri, ca un oracol al Revolutiei: “Sunt revolutionar, am fost la baricada si nu voi uita niciodata”. Read more »

Demonstratie anti-Geoana la Universitate de Ziua Nationala. O combinatie dubioasa intre revolutionari cu lacrimi in ochi, sustinatori ai lui Basescu si diversi “voluntari” pusi sa tina un steag in mana si sa strige “Jos comunistii!”

» Un reporter incognito al Romaniei libere a intrat in echipa de haitasi politici ai PNL care activeaza pe internet. Misiunea acestora: “desfiintarea” articolelor si comentariilor impotriva lui Crin Antonescu.
» Echipe similare de activisti lucreaza in aceasta campanie si pentru alti candidati la presedintie, cum ar fi Mircea Geoana sau Traian Basescu.

Timp de doua saptamani am fost postac de partid. Am primit in fiecare zi e-mail-uri de la consultantii partidului cu mesaje impotriva contracandidatilor si liste cu zeci de linkuri unde sa le raspandesc. Am intrat pe bloguri, forumuri si site-uri de ziare, am vorbit despre bun-simt si i-am injurat pe “marinarul beat de putere” si pe “prostanacul comunist”. Am bombardat cu stereotipuri toate articolele care nasteau vreo dezbatere rationala. La fel au facut si mai fac zeci de alti postaci din toata tara, fiecare lucrand pentru partidul sau. Noi, postacii rivali, ne stim intre noi si ne injuram, dar nu ne uram. Uram doar cate doua dintre personajele: “tiranul”, “prostanacul” si “crinut-finut”. Pe un al treilea il iubim. Sau macar facem un ban. Cinstit?

Departamentele de reactie rapida
Inca din 1996, partidele mari si-au infiintat “departamente de reactie rapida”, care bombardau emisiunile interactive de la TV cu SMS-uri si e-mail-uri cu mesajele partidului, in speranta ca vor fi preluate in discutie sau macar vor aparea pe ecran. Apoi au aparut grupuri de discutii, forumuri si bloguri, iar site-urile de stiri au inceput sa permita comentarii. Toate alegerile care au urmat au fost marcate de “cruciade” ale activistilor in aceste medii, iar cele de acum sunt de departe cele mai animate. Read more »