» E nevoie de legi noi si de actiuni concrete pentru protejarea caselor vechi.
» Asta e concluzia dezbaterii “Ce se va intampla cu casele vechi ale Bucurestilor?”, care a avut loc vineri la Institutul Cultural Roman (ICR) cu ocazia lansarii albumului “Farmecul discret al Bucurestilor”, cu texte de Andrei Pippidi si fotografii de Dan Dinescu.
» Discutia s-a purtat intre istorici, arhitecti si un public intristat si revoltat de distrugerea trecutului Bucurestiului.
Lumea s-a saturat de lamentari si discutii interminabile despre monumentele istorice in paragina sau demolate. “Daca discutia ar fi avut loc in timpul zilei, in timp ce noi am fi discutat aici despre patrimoniu, in oras s-ar fi distrus ceva”, spune arhitectul Dan Marin. E nevoie de “reintegrarea culturii in pragmatica”, spune el. Adica mai putina vorba, mai multe fapte. Dar nu e tocmai usor, pentru ca asaltul asupra monumentelor vine pe mai multe cai.
“O sa mai ramana doar bisericile!”
Asta se va intampla, spune Andrei Pippidi, daca nu se iau masuri. Impotriva cui? Impotriva legislatiei, in primul rand. “Cladirile sunt fie protejate de niste legi extrem de permisive, fie nu sunt protejate deloc”, atrage atentia Dan Marin. “E un exces de legislatie”, spune Maria Berza, vicepresedintele Fundatiei “Pro Patrimoniu”. Asta face simpla ocolirea prevederilor si dificila pedepsirea abuzurilor. Alta problema o reprezinta lipsa de educatie si “barbaria” proprietarilor. “Sursa dezastrului e o lipsa de educatie a unor oameni carora nu le pasa. Este vorba de o barbarie – indiferenta fata de oras, spatiu public, fata de tot ce exista in jurul nostru. Trebuie sa intelegem aceasta mentalitate pentru a o combate”, spune stefan Vianu, lector la Universitatea Nationala de Arhitectura si Urbanism “Ion Mincu”.
Si lipsa de reactie a populatiei e o cauza, spune Maria Berza. “E un tip de comportament care ne-a ramas de pe vremea demolarilor comuniste. De atunci ne-au ramas familiarizarea cu dezastrul, neputinta, incapacitatea de a reactiona, deznadejdea si senzatia de inutilitate a protestului.”
Iar restaurarile care se fac au de multe ori o calitate indoielnica, spune pictorul restaurator Dan Mohanu. “Romanilor le trebuie o carta a restaurarii, pentru ca ei nu au in sange lucrurile acestea.” In aceste conditii, distrugerea patrimoniului e floare la ureche.
Metodele prin care se distruge o casa veche
Dezbaterea a reconstituit modul in care se distrug cladirile vechi, valoroase arhitectural si istoric: o mare parte dintre ele nu sunt in patrimoniu. Exista numeroase propuneri pentru includerea lor intr-o categorie protejata, dar deocamdata pot fi cumparate si demolate in voie.
Nici casele din patrimoniu nu au o soarta mult mai buna. Pentru a face rost de terenuri, se cumpara cladiri retrocedate si se lasa in paragina. Se deschid portile si geamurile ca invitatie pentru vandalizare. Acoperisul se gaureste pentru ca apa sa se infiltreze mai usor. si din cand in cand mai are loc cate un incendiu, produs invariabil de oamenii strazii.
Sau procedura se poate urgenta printr-o cerere la Ministerul Culturii si Cultelor pentru scoaterea din patrimoniu. Comisia Nationala a Monumentelor Istorice va respinge, probabil, cererea. Dar verdictul ei e numai consultativ, asa ca ministerul poate sa nu tina seama de ea si sa semneze, practic, distrugerea cladirii. E cazul anexelor Palatului stirbei, demolate recent.
Exista si o metoda mai subtila de a distruge: cu prostul-gust. Monumente istorice au fost “imbunatatite” cu termopane, decoratiuni din polistiren aurit si fatade in nuante de roz, bleu si oranj. Din multe a fost pastrata doar fatada. “Arhitectura interioara este desfiintata”, spune Dan Mohanu.
“Se mai poate salva Bucurestiul!”
Exista si solutii pentru cladirile care mai sunt inca in picioare. Raportul Comisiei Prezidentiale pentru Patrimoniu propune o serie intreaga de masuri care includ o legislatie simplificata, spune Maria Berzea, membru in aceasta comisie. Raportul a fost inaintat Guvernului si Parlamentului. In Bucuresti exista doua studii aprobate pentru impartirea cladirilor dupa valoare: monumente istorice, cladiri care nu sunt monumente, dar beneficiaza de acelasi regim protectiv, cladiri asupra carora se pot face interventii si cladiri considerate fara valoare, care pot fi si desfiintate.
Insa studiile zac de luni de zile la Comisia de Urbanism a Primariei Capitalei, spune Dan Marin. Tot el propune infiintarea unei agentii in cadrul primariei, care sa controleze refacerea cladirilor istorice. Mai exact, restaurarea monumentelor sa nu se faca doar dupa gustul proprietarilor. O astfel de agentie exista in Sibiu si cu ajutorul ei a fost restaurat centrul istoric de acolo.
Cei care iau atitudine impotriva demolarilor nu mai sunt grupuri izolate. Proiectul Arthur Verona, sprijinit de Ordinul Arhitectilor din Romania, militeaza pentru pastrarea si restaurarea zonei Icoanei. “Case care plang” e o initiativa studenteasca pentru protejarea caselor vechi din Capitala. Elevii de la scoala Centrala protesteaza pentru ca monumentul istoric in care invata e lasat sa se degradeze. Iar demersurile lor nu sunt in zadar, spune Andrei Pippidi: “Singura solutie ar fi apriga staruinta”.