» Tânăru' jurnalist rătăcitor

An Evening with Pirate Amelia, the Youngest Member of the European Parliament

December 14th, 2011 § 0 Comentarii

Amelia sits back on a chair with her legs spread, like boys in the hood. She stares down at the floor, bites her lips, hides her hands inside the sleeves of her black hoodie and catches both between her knees. Then she dives into the future.

Not so long from now, 15-year old kids will connect via wireless to your car and cut the brakes. Your children will have their personality dictated by Google algorithms, which already record everything you do on the Internet and deliver what ‘they’ think is good. Your brain will be a mosaic of trademarks.

Your freedom is in danger — not that old-school freedom that some idiot rants about on TV. Life is becoming tangled with the Internet, and the freedom of the Internet is being decided as we speak. What the 1960s were to Civil Rights, these years will be to digital rights. Down with copyright.. long live anonymity!

Amelia is talking about all of this in such clear, well-spoken English that I always have the feeling she’s pulling her sentences out of a water well. There’s a strange echo in here as well. We’re in a large, empty apartment at Unirii Square in Bucharest. In one room there’s a table with laptops clustered all over. Around it, hackers are drinking beer from plastic bottles, trying to crack open a server while discussing the fate of the world. « Citește tot articolul! «

Comentează (0)

O seară cu suedeza pirată Amelia, europarlamentară la 24 de ani

December 14th, 2011 § 27 Comentarii

Amelia stă pe scaun cu picioarele desfăcute, ca băieții de cartier. Privește în jos, își mușcă buzele, își ascunde palmele în mânecile hanoracului negru și le prinde între genunchi. Apoi se aruncă-n viitor.

În viitor, puștani de 15 ani o să se conecteze wireless la mașina ta și o să-ți taie frânele. Copiii tăi o să aibă personalitatea dictată de algoritmii Google, care înregistrează deja tot ce faci pe net și îți livrează ce crede el că-i bine. Creierul tău o să fie un mozaic de mărci înregistrate.

Libertatea ta e în pericol, dar nu libertatea aia obosită despre care urlă câte un cretinel pe la televizor. Viața se împletește cu Internetul, iar libertatea Internetului se joacă acum. Ce au fost anii ’60 pentru drepturile civile sunt anii ăștia pentru drepturile digitale. Jos copyright-ul, sus anonimitatea!

Amelia vorbește despre asta într-o engleză așa limpede că îmi dă tot timpul senzația că scoate frazele dintr-o fântână. Aud până și ecoul, dar asta doar pentru că suntem într-un apartament mare și gol de pe la Unirii. Într-o cameră e o măsuță cu laptopuri îngrămădite și în jurul ei hackeri care beau bere la pet, se căznesc se spargă un server și discută despre soarta lumii.

Băieții ăștia, programatori cinci zile pe săptămână și h4x0ri celelalte două, aveau un amic couchsurfer prin Regie. Acum vreo două săptămâni, în camera lui de cămin a nimerit o suedeză care voia să-nvețe româna. Găsise pe net colecția Povestiri științifo-fantastice, o revistă românească de prin anii ’60, și voia s-o citească. Traduceri nu sunt, așa că a ajuns în București.

Tipa e Amelia Andersdotter, europarlamentar din partea Partidului Piraților din Suedia. Cel mai tânăr europarlamentar, de fapt. Când a aflat că a primit mandatul avea 22 de ani. Până nu demult afișa o freză punk parcă scoasă din Mad Max și clasica privire de Fuck You. Într-un interviu pentru The Telegraph se strâmba, scotea limba, i-a zis englezului că pune întrebări stupide (ceea ce era adevărat), apoi i-a dat la ficați cu argumente tari pentru piraterie digitală. Nu e tocmai europarlamentarul tipic.

Sunt multe personaje pitorești prin Parlamentul European, iar România a contribuit din plin la asta – am trimis o pițipoancă, un cioban, un descreierat și-un corupt jegos, printre alții. Dar Amelia nu e acolo printr-o anomalie a democrației reprezentative, ci e tocmai dovada că ea poate funcționa.

Ciocnirea dintre politică și generația digitală m-a fascinat de mult, așa că în seara în care am nimerit cu o europarlamentară într-un bârlog de hackeri i-am pus toate întrebările stupide și am aflat povestea ei în corabia piraților europeni. « Citește tot articolul! «

Comentează (+27)

După 100 de ore la Istorie: Ocupați-vă mintea!

November 28th, 2011 § 5 Comentarii

Au trecut trei zile de când niște paznici neduși la școală au intervenit în forță la o amărâtă de conferință și au transformat-o într-un Occupy mioritic. Eliberați de sub pulan, credeam că studenții o să se plictisească rapid și o să plece la mall.

Dar studenții nu s-au cărat a doua zi. Și nici a treia. Sâmbătă noaptea, în amfiteatrul Vasile Pârvan sunt mai mulți, mai voioși și mai organizați. Pe pereți au răsărit niște cerșafuri scrise cu șpreiu’ – Bastoanele nu pot înlocui ideile! Obediența sufocă libertatea de conștiință! Imaginația la putere!

Pe masă mai sunt urme de frigărui, dar n-au mai rămas decât patru pâini feliate și niște sticle de apă. Tabla e plină de năzuințe. E treabă serioasă, se dezbate urmărind ordinea de zi; revendicările sunt împărțite în 9 puncte, de la bugetul educației 6% până la biblioteci deschise toată noaptea. Luări de cuvânt, voturi cu mâna ridicată, totul ca-ntr-un soi de parlament al studenților, întrunit dracu’ știe cum la 12 noaptea.

Și apare Petre Roman. What the fuck?! Câțiva se apucă să aplaude. Roman, la costum și cu părul lins, se așează în spate, pe același rând cu trei membri din Liga Studenților din ’90 (ăia care au mâncat bătaie de la mineri). « Citește tot articolul! «

Comentează (+5)

Cum am ocupat aseară Facultatea de Istorie

November 25th, 2011 § 11 Comentarii

N-aveam nici un chef să mă urnesc din pat când Laura, o jurnalistă fără ocupație, m-a sunat c-o voce agitată să mă cheme la Universitate, că se întâmplă ceva. Am treabă, fire-a dracu’, citesc De veghe-n lanu’ de secară, s-o tai din lista de datorii către adolescență, oricum e mai interesantă decât un flash-mob leșinat.

Da’ telefonul sună din nou – toate intrările în universitate sunt baricadate de paznici, vino repede, nu le spune că ești jurnalist.

La ușa facultății de istorie sunt cinci malaci îmbrăcați în negru. Unul cu căciulă întoarsă pe dos îmi pune mâna-n piept. Nu arată vreo legitimație, da’ are ditamai șpițanu’ la bocanc, așa că produc un carnet de student expirat și deschid ghiozdanul să vadă că n-am vreo sabie.

“Armele ni le dau mai încolo”, fac eu o glumă spirituală, dar mandibula împinsă-n față și ochii bulbucați de sub căciula neagră mă fac s-o iau la fugă pe scări. Ce-o fi sus? O brigadă de studenți care trag coca de pe kalashnikoave? « Citește tot articolul! «

Comentează (+11)

Răzbunarea hoților de biciclete

November 20th, 2011 § 25 Comentarii

Hoții mi-au furat bicicleta în același loc în care, acum un an, arătam cât de ușor e să furi o biclă.

Le-a luat ceva timp să treacă de antifurtul în formă de U. Din urmele de la fața locului rezultă că au încercat mai întâi să taie tija și n-au reușit decât s-o zgârie. Apoi au tăiat cu bomfaierul învelișul de plastic al încuietorii și s-au chinuit o grămadă să distrugă mecanismul interior, dar n-a cedat. Așa că au smuls din pământ un stâlp de metal și au izbit cu el până când antifurtul s-a rupt în două.

Deci, stimați cetățeni, suntem în stare de alertă. Hoții au început să întreprindă misiuni tot mai riscante. Cosmin a pățit-o și el acum câteva zile cu un U-lock similar, tăiat cu flexul.
Iluzia siguranței a fost spulberată. Poliția e o adunătură de amatori. Trebuie să organizăm niște potere cetățenești înarmate, să-i vânăm pe nenorociții ăștia și să le stârpim tagma.

Sau… știe cineva un antifurt mai bun?

Comentează (+25)

Primiți cu cutremurul?

September 1st, 2011 § 10 Comentarii

Un film despre sensul vieții când aștepți să fii îngropat sub dărâmături:

După 20 de ani, Bucureştiul a pornit iar dezvoltarea ameţitoare. Facem poduri, pasaje, bulevarde largi şi cartiere de sticlă. În timpul ăsta, 6500 de oameni aşteaptă să moară la cutremur în cele mai frumoase clădiri ale Capitalei.

Mai mult despre asta în articolele din România Liberă:

Ep. 1: De ce nu-şi consolidează bucureştenii blocurile: “Ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus!”

Ep. 2: Bucureştiul pe dos: campion la demolări, repetent la consolidări

Ep. 3: Cei opt funcţionari care trebuie să salveze Capitala de dezastru